RegioCloud Admin · aplicație desktop
Este dezvoltată de noi, pentru serviciul nostru, și este inclusă în orice abonament. Se instalează pe calculatorul administratorului și se conectează direct la serverul tău — parola nu trece niciodată prin noi.
Biblioteci, utilizatori și grupuri într-o singură vedere, cu cele trei niveluri de drept pe coloane. Un click schimbă un drept. Rândurile de grup se desfășoară până la oamenii din ele, marcând cine mai are pe lângă asta și o partajare directă — lanțul grup → om care în alte panouri nu se vede deloc.
Aceeași întrebare, pusă invers: pornind de la o persoană, la ce ajunge? Răspunsul arată fiecare bibliotecă o singură dată, cu dreptul cel mai puternic dintre căi, dar listează toate căile — proprietate, partajare directă, apartenență la grup — iar fiecare poate fi tăiată separat. Se compune din cinci surse, fiecare cu canal propriu de eroare: un răspuns parțial nu apare niciodată ca fiind complet.
Matricea răspunde pentru o bibliotecă. Indexul răspunde pentru un om. Harta răspunde pentru tot serverul deodată — fiecare partajare, oriunde ar fi, către cine și cu ce drept.
Un click scrie un fișier Excel cu trei foi: lista completă a partajărilor, grila, și o foaie de acoperire care spune când a fost făcută scanarea, peste ce s-a întins și — punct cu punct — ce nu a reușit. Este diferența dintre o captură de ecran și o probă: cine îl deschide peste șase luni știe exact cât să se bazeze pe el.
Toate linkurile de partajare și de încărcare de pe server, într-o singură listă: cine le-a creat, când, de câte ori s-au descărcat, când expiră. Cele expirate sunt singurele colorate — o dată de expirare din viitor este o informație neutră, nu o alarmă. Revocarea se face din aceeași listă.
Versiune, ediție, număr de utilizatori și biblioteci, spațiu folosit față de cel configurat, dispozitive conectate. Sub ele, graficele pe 7, 30 sau 90 de zile: creșterea spațiului, utilizatorii activi, operațiunile pe fișiere și traficul.
Intrări și ieșiri
Ci ce mai poate ajunge la el: grupurile din care făcea parte, partajările primite direct, bibliotecile pe care le deținea, linkurile pe care le-a creat. În mod obișnuit sunt patru locuri diferite și o listă ținută minte. Aici este o singură operațiune.
Înainte de orice modificare, aplicația strânge tot: apartenențele la grupuri, partajările directe, bibliotecile deținute, linkurile publice. Planul se vede pe ecran, pas cu pas. Dacă o listă nu s-a încărcat, planul spune deschis că poate fi incomplet — mai bine o zice, decât să revoce în tăcere mai puțin decât a promis.
Bibliotecile pe care le deținea nu se șterg și nu rămân fără stăpân: trec la un cont pe care îl indici tu. Munca echipei rămâne exact unde era, cu un proprietar nou.
Revocările rulează într-o singură trecere, iar contul se dezactivează la final. Un pas care eșuează nu oprește restul, iar la sfârșit primești bilanțul: ce a reușit și ce nu. Totul intră în jurnalul din fila Server, care din aplicație nu poate fi șters.
Pentru confirmare se cere tastat identificatorul contului — o operațiune de mărimea asta nu are voie să încapă într-un click greșit. La intrarea cuiva nou, aceeași logică inversată: alegi grupurile, și încă dinainte de execuție vezi ce biblioteci vin cu ele.
Fiecare operațiune în masă își desenează întâi planul complet, pas cu pas, și pornește doar după aprobare. După execuție, cele mai multe modificări — schimbarea unui drept, dezactivarea unui cont, retragerea dreptului de administrator, scoaterea dintr-un grup — se pot retrage câteva secunde cu butonul Anulează. Ștergerile spun dinainte ce costă, pe nume.
Până acum insigna se vedea în listă, dar acordarea dreptului cerea o trecere prin interfața web a Seafile. Acum butonul stă în rândul contului, iar un utilizator nou poate fi creat direct ca administrator. Pe contul cu care ești autentificat butonul rămâne dezactivat — oricare dintre identificatorii tăi ai folosit la intrare, fiindcă aplicația întreabă serverul cine ești. Nu te poți încuia singur pe dinafară.
Dacă administrezi mai mult de un server Seafile — al tău și al unui client, sau producție și test — profilurile de conexiune stau unul lângă altul și comuți între ele fără să repornești aplicația. Fiecare profil își ține tokenul în seiful sistemului de operare, niciodată într-un fișier de configurare.
Aplicația verifică singură dacă a apărut o versiune nouă, o descarcă în fundal și o instalează la următoarea pornire — o operațiune de administrare în curs nu se întrerupe niciodată. Pachetele sunt semnate criptografic, iar pe macOS și notarizate de Apple.